Ecologista convinsa, Livia Taloi, vedeta serialului „Trasniti din NATO”, pledeaza pentru o viata mai curata, pentru compasiune si grija fata de mediu. Fara resentimente, vedeta Prima TV ne-a impartasit gandurile ei despre violenta impotriva animalelor, propunandu-ne sa gasim impreuna calea de mijloc.
1. Gradul de civilizatie dintr-o tara se reflecta in modul in care oamenii isi trateaza animalele. Cum sunt tratate animalele la noi si ce spune asta despre romani?
Sunt ingrozita de cei care tortureaza animalele lipsite de aparare. Nu numai ca nu suntem educati, dar nu avem nici bun simt, nici compasiune. De respect fata de animale nici nu incape vorba. Nu cred ca te costa ceva sa ai un pic de mila fata de o fiinta vie, sa-i oferi un pic de afectiune, sa-i dai ceva de mancare sau o strachina de apa. Iar daca totusi ti se pare atat de greu, macar sa-l mangai. E atat de greu ?
2. Mai nou, ai grija de cainii fara stapan. Ce te-a determinat sa te implici in aceste actiuni?
Mi-am dat silinta cu animalele oropsite care mi-au iesit in cale. Pe multe dintre ele nu am reusit sa le salvez, dar mai sunt destule care au nevoie de ajutor. Sufar cand vad cainii pe strazi infometati, bolnavi, batuti, schiloditi, haituiti. Ce vina au ei ca s-au nascut? Vina e a noastra, a primariilor, a statului roman. Trebuie sterilizati, asta e clar! Daca mai stam sa ne plangem ca nu sunt bani, se vor inmulti.
3. Ce ne facem cu maidanezii care ataca oamenii pe strada?
Intr-adevar, nici aceasta realitate nu poate fi ignorata. Da, exista persoane atacate de cainii vagabonzi, si de aceea problema e cu atat mai grava. Le inteleg frustrarea, le inteleg teama si durerea, mai ales ca sunt oameni platitori de impozite, care nu au nicio vina ca autoritatile nu folosesc cum trebuie banii publici. Dar nu este nici vina animalelor ca s-au nascut pe strada, unde nu au ce manca. De ce s-a ajuns aici? Mai important e ce vom face de acum inainte ca sa remediem situatia. Si mai cred ca violenta gratuita impotriva animalelor nu ar trebui tolerata in nicio imprejurare.
4. Multi romani nu inteleg ca adoptarea unui maidanez implica responsabilitate. E nevoie de o educare a publicului in acest sens?
De educatie este nevoie oricum, fie ca e vorba de cainele personal sau de copilul personal. Vi se pare ca traim intr-o societate civilizata? Da, bineinteles ca este nevoie de educare si in acest sens! Asa cum este nevoie de educarea romanilor care injura ca birjarii, a celor care isi fac nevoile in locuri publice, a celor care te buzunaresc ziua in amiaza mare, si asa mai departe.
5. Vedem la TV imagini socante de cruzime impotriva animalelor. De ce lovesc romanii animale fara aparare, fara motiv? Daca asta e natura „umana”, se poate schimba ceva?
Cu regret, spun nu ! Atata timp cat el este un biet paznic pe care nevasta il besteleste acasa ca e betiv, seful ii taie din salariu pentru ca e iresponsabil si prost pregatit, copiii se feresc de el pentru ca i-a batut cand erau mici, si asa mai departe, e logic ca-si va manifesta neputinta si frustrarea lovind un biet animal legat de pom sau inhamat la caruta. Ne distram cand chinuim un om, ne distram si cand chinuim un animal. E logic.
6. Absenta unei legi mai dure de protectie a animalelor sau a implementarii celei existente e de vina?
Categoric. Cred ca violenta impotriva animalelor ar trebui pedepsita cu amenzi grele si ani de puscarie. E trist ca la noi se incalca drepturile omului. Se incalca si drepturile animalelor, si cred ca asta e la fel de trist. Avem nevoie de politia animalelor! Si este intr-adevar greu, cand nimic nu merge in tara asta, sa iesim odata la liman, si la acest capitol.
7. Esti vegetariana?
Nu sunt vegetariana. Dar nu cred ca sunt ipocrita. Nu pot fi adepta „retetelor lui Andronache”, dar nici Cruela De Ville. O cale de mijloc a existat si trebuie sa existe in continuare. Dar asta se poate realiza numai cu o educatie sanatoasa si cu o constiinta curata. Eu nu musc mana care ma hraneste, in acest caz, animalele. Sa nu uitam un lucru! Un tigru vaneaza ca sa traiasca. Un om ucide ca sa se distreze. E o diferenta uriasa. Un leu ataca animalul cel mai slab din turma. Omul intotdeuna il submineaza pe cel mai puternic. Societatea animala, daca ii pot spune asa, este mult mai inteleapta decat cea umana.
8. Nu e un paradox ca ne revoltam impotriva violentei fata de animale, dar continuam sa „consumam” animale, pentru moda, amuzament si hrana?
Asta cu moda si amuzamentul, ma intristeaza de-a dreptul. Atata timp cat nu poti fi o „lady” decat cu o haina de blana, e cam trist. In schimb, cand vine vorba de hrana, trebuie sa gasim un echilibru. Repet, este important sa nu musti mana care te hraneste. Nu batjocori animalele, ca o sa ramai flamand si gol! Nu pot impune nimanui sa devina vegetarian, atata timp cat nici eu nu imi pot controla organismul. Pot spune ca am incercat si nu am reusit. Cred ca este important ca fiecare dintre noi sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a proteja, pe cat posibil, mediul inconjurator.
9. De ce isi iau oamenii animale de companie? Ai avut vreunul? Ce ai invatat de la animalele pe care le ingrijesti?
De mica am avut animale de companie, sau mai bine spus, tovarasi de joaca, prieteni sinceri, si niciodata nu le-am luat pentru amuzament. Le-am luat pentru ca erau singure, erau nefericite, lovite, ranite, bolnave, sau chiar pe moarte. Eu am invatat de la aceste animale ca bucuria poate fi data si de o coaja de paine aruncata la momentul oportun. Am aflat ca a oferi compasiune si afectiune nu te costa nimic si mai ales, ca tot ceea ce poti cumpara cu bani este surprinzator de ieftin.
Si am mai invatat un lucru: ca un animal trebuie sa traiasca acolo unde l-a lasat Dumnezeu. De aceea nu o sa fiu de acord ca ele sa fie tinute la Zoo sau la circ, batute, inchise, „dresate”, sa ne amuze pe noi. Pacat...
Am intalnit de curand un om extraordinar, care vrea sa faca o schimbare. Si-a transformat propria curte in adapost. Ajut si eu cu ce pot, dar e nevoie de mult sprijin din partea oamenilor si autoritatilor. Nu stim ce ne asteapta, nu stim ce vom reusi sa rezolvam, dar macar incercam.
1. Gradul de civilizatie dintr-o tara se reflecta in modul in care oamenii isi trateaza animalele. Cum sunt tratate animalele la noi si ce spune asta despre romani?
Sunt ingrozita de cei care tortureaza animalele lipsite de aparare. Nu numai ca nu suntem educati, dar nu avem nici bun simt, nici compasiune. De respect fata de animale nici nu incape vorba. Nu cred ca te costa ceva sa ai un pic de mila fata de o fiinta vie, sa-i oferi un pic de afectiune, sa-i dai ceva de mancare sau o strachina de apa. Iar daca totusi ti se pare atat de greu, macar sa-l mangai. E atat de greu ?
2. Mai nou, ai grija de cainii fara stapan. Ce te-a determinat sa te implici in aceste actiuni?
Mi-am dat silinta cu animalele oropsite care mi-au iesit in cale. Pe multe dintre ele nu am reusit sa le salvez, dar mai sunt destule care au nevoie de ajutor. Sufar cand vad cainii pe strazi infometati, bolnavi, batuti, schiloditi, haituiti. Ce vina au ei ca s-au nascut? Vina e a noastra, a primariilor, a statului roman. Trebuie sterilizati, asta e clar! Daca mai stam sa ne plangem ca nu sunt bani, se vor inmulti.
3. Ce ne facem cu maidanezii care ataca oamenii pe strada?
Intr-adevar, nici aceasta realitate nu poate fi ignorata. Da, exista persoane atacate de cainii vagabonzi, si de aceea problema e cu atat mai grava. Le inteleg frustrarea, le inteleg teama si durerea, mai ales ca sunt oameni platitori de impozite, care nu au nicio vina ca autoritatile nu folosesc cum trebuie banii publici. Dar nu este nici vina animalelor ca s-au nascut pe strada, unde nu au ce manca. De ce s-a ajuns aici? Mai important e ce vom face de acum inainte ca sa remediem situatia. Si mai cred ca violenta gratuita impotriva animalelor nu ar trebui tolerata in nicio imprejurare.
4. Multi romani nu inteleg ca adoptarea unui maidanez implica responsabilitate. E nevoie de o educare a publicului in acest sens?
De educatie este nevoie oricum, fie ca e vorba de cainele personal sau de copilul personal. Vi se pare ca traim intr-o societate civilizata? Da, bineinteles ca este nevoie de educare si in acest sens! Asa cum este nevoie de educarea romanilor care injura ca birjarii, a celor care isi fac nevoile in locuri publice, a celor care te buzunaresc ziua in amiaza mare, si asa mai departe.
5. Vedem la TV imagini socante de cruzime impotriva animalelor. De ce lovesc romanii animale fara aparare, fara motiv? Daca asta e natura „umana”, se poate schimba ceva?
Cu regret, spun nu ! Atata timp cat el este un biet paznic pe care nevasta il besteleste acasa ca e betiv, seful ii taie din salariu pentru ca e iresponsabil si prost pregatit, copiii se feresc de el pentru ca i-a batut cand erau mici, si asa mai departe, e logic ca-si va manifesta neputinta si frustrarea lovind un biet animal legat de pom sau inhamat la caruta. Ne distram cand chinuim un om, ne distram si cand chinuim un animal. E logic.
6. Absenta unei legi mai dure de protectie a animalelor sau a implementarii celei existente e de vina?
Categoric. Cred ca violenta impotriva animalelor ar trebui pedepsita cu amenzi grele si ani de puscarie. E trist ca la noi se incalca drepturile omului. Se incalca si drepturile animalelor, si cred ca asta e la fel de trist. Avem nevoie de politia animalelor! Si este intr-adevar greu, cand nimic nu merge in tara asta, sa iesim odata la liman, si la acest capitol.
7. Esti vegetariana?
Nu sunt vegetariana. Dar nu cred ca sunt ipocrita. Nu pot fi adepta „retetelor lui Andronache”, dar nici Cruela De Ville. O cale de mijloc a existat si trebuie sa existe in continuare. Dar asta se poate realiza numai cu o educatie sanatoasa si cu o constiinta curata. Eu nu musc mana care ma hraneste, in acest caz, animalele. Sa nu uitam un lucru! Un tigru vaneaza ca sa traiasca. Un om ucide ca sa se distreze. E o diferenta uriasa. Un leu ataca animalul cel mai slab din turma. Omul intotdeuna il submineaza pe cel mai puternic. Societatea animala, daca ii pot spune asa, este mult mai inteleapta decat cea umana.
8. Nu e un paradox ca ne revoltam impotriva violentei fata de animale, dar continuam sa „consumam” animale, pentru moda, amuzament si hrana?
Asta cu moda si amuzamentul, ma intristeaza de-a dreptul. Atata timp cat nu poti fi o „lady” decat cu o haina de blana, e cam trist. In schimb, cand vine vorba de hrana, trebuie sa gasim un echilibru. Repet, este important sa nu musti mana care te hraneste. Nu batjocori animalele, ca o sa ramai flamand si gol! Nu pot impune nimanui sa devina vegetarian, atata timp cat nici eu nu imi pot controla organismul. Pot spune ca am incercat si nu am reusit. Cred ca este important ca fiecare dintre noi sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a proteja, pe cat posibil, mediul inconjurator.
9. De ce isi iau oamenii animale de companie? Ai avut vreunul? Ce ai invatat de la animalele pe care le ingrijesti?
De mica am avut animale de companie, sau mai bine spus, tovarasi de joaca, prieteni sinceri, si niciodata nu le-am luat pentru amuzament. Le-am luat pentru ca erau singure, erau nefericite, lovite, ranite, bolnave, sau chiar pe moarte. Eu am invatat de la aceste animale ca bucuria poate fi data si de o coaja de paine aruncata la momentul oportun. Am aflat ca a oferi compasiune si afectiune nu te costa nimic si mai ales, ca tot ceea ce poti cumpara cu bani este surprinzator de ieftin.
Si am mai invatat un lucru: ca un animal trebuie sa traiasca acolo unde l-a lasat Dumnezeu. De aceea nu o sa fiu de acord ca ele sa fie tinute la Zoo sau la circ, batute, inchise, „dresate”, sa ne amuze pe noi. Pacat...
Am intalnit de curand un om extraordinar, care vrea sa faca o schimbare. Si-a transformat propria curte in adapost. Ajut si eu cu ce pot, dar e nevoie de mult sprijin din partea oamenilor si autoritatilor. Nu stim ce ne asteapta, nu stim ce vom reusi sa rezolvam, dar macar incercam.
